In perioadele de foamete din Evul Mediu, cand vanatoarea animalelor salbatice era o chestiune de supravietuire, ajutorul cainelui a fost necesar, caci acesta era capabil sa vaneze la fel de bine in paduri dese, camp deschis sau locuri mlastinoase.
Din aceasta perioada dateaza incercarile de specializare a cainilor de vanatoare in functie de animalele de prada, de teren.
Copoii au aparut in Europa si America de Nord pentru a lua urma si a gasi prada. Ei urmaresc in general vanatul mic (ierpuri, vulpi, ratoni, oposumi), dar si vanatul mai mare (cerbi, caprioare, mistreti). Urmarirea o pot face singuri sau in haite, fiind ajutati de simtul mirosului, de vazul si auzul lor exceptionale. Unii erau crescuti pentru a lua urma vanatului si a le descoperi vizuinele, in timp ce altii au fost crescuti pentru a urca vanatul (ratoni, oposumi) in copaci si a-i tine acolo alertand vanatorii prin latraturi.
Cainii din aceasta grupa tind sa fie destul de galagiosi si s-ar putea sa deranjeze vecinii daca este tinut intr-un apartament.
Fiind folositi frecvent la vanatoare in haite ai se inteleg bine cu alti caini si sunt prietenosi cu toata lumea. Musca rareori si pot fi in general de incredere cu copiii nedisciplinati si catelusii jucausi.
Cele mai multe rase sunt specializate pentru vanatoare, dar sunt si rase apreciate pentru comapanie, cautare, salvare si chiar terapie.
Deoarece multe din aceste rase au blana de culoare negru, alb si cafeniu (tricolora), aceasta combinatie este tipica pentru copoi.
Majoritatea raselor din aceasta categorie sunt mari, cu picioare pe masura, cu urechi lungi si riduri faciale. Sunt si rase mai mici (Basset Hound) dar care au aceleasi trasaturi care ii fac vanatori excelenti ca si rudele lor mai mici.